Rezervatie naturala Cheile Vaii Morilor
Cheile Văii Morilor sunt situate în comuna Vidra, pe Valea Arieşului Mic. Rezervație complexă ce reprezintă o cheie asimetrică săpată în calcare cristaline (seria marmurelor de Sohodol) de vârsta Paleozoic mediu, cu izbucuri, peşteri şi avene, situată într-o pădure seculara de conifere. Cheile au o lățime de 20-50 metri şi o înălțime de 100-150 metri, iar zona protejată mai cuprinde două izbucuri, peştera Cala şi avenele Hoanca Sturului şi Poieni. Zona protejată are o suprafață de 90 ha.
Valea Morilor, cu o lungime de 3 km, îşi are izvoarele în izbucul cu acelaşi nume, amplasat în versantul său stâng, la circa 4 metri înălțime.
Amonte de acest izbuc, valea a rămas suspendată şi prezintă un regim de curgere temporar activ. În aval de izbuc, pe o distanță de 250 m, se dezvoltă un mic sector de îngustare, uşor asimetric în profil transversal, în sensul că versantul stâng este mai prelung şi mai abrupt, iar cel drept pierde din înalțime şi declivitate față de acesta.
Profilul de cheie rămâne de netăgăduit, în primul rând în zona izbucului, unde versanții sunt extrem de apropiați,râul evoluând în rocă vie.
Din punct de vedere turistic, cheile din bazinul Văii Morilor îşi justifică întâietatea asupra ofertei atractive a întregii zone.
Deşi nu au lungimi deosebite şi nici morfologie aparte, ele nuanțează fizionomic peisajul, îl animă prin prezența celor două izbucuri viguroase, devenite sursă principală de alimentare cu apă a aşezărilor din preajmă.
La confluența dintre Valea Morilor şi Valea Dole, vale seacă tipică, se înalță abruptul Sturului, care adăposteşte numeroase peşteri, între care un loc de frunte revine peşterii Cala (150 m lungime), cunoscută prin speleotemele sale de origine feruginoasă.
La obârşia Văii Morilor se află avenul Hoanca Sturului (127 m lungime si 61 m denivelare), iar valea seacă Dolea, unde scurgerea a încremenit pentru totdeauna, furişându-se în lumea subpământeană, prin ramificația sa vestică, se apropie de cea mai mare cavitate naturală din Platoul Poieni-Avenul Poieni, prezent în relief printr-o intrare spectaculoasă.
Are o lungime de 225 m si o denivelare de 150 m. Platoul în sine reconfortează prin peisajul său, o întinsă suprafață nivelată, populată cu “grohote” ( grămezi uriașe de pietre rezultate prin distrugerea de către localnici a lapiezurilor, cu scopul lărgirii terenurilor agricole) ce separă proprietățile.
